Critică și perfecțiune

Articol publicat inițial pe ClaudiaEscu.ro

Astăzi simt să călătorim împreună în dualitatea polarităților critică și perfecțiune. La frecvență joasă îl judec pe seamănul meu prin necunoaștere și neacceptare de sine. Potențialul cel mai înalt se manifestă prin puterea vindecătoare a mentalității: perfecțiunea.

Îmi dau voie să te întreb: ”Simți că ai o problemă cu imperfecțiunea?” Îmi răsare un citat din suflet: ”Intențiile noastre sunt perfecte, noi înșine suntem perfectibili.”.

Din frica de imperfecțiune iau naștere critica și judecata. În copilărie, în primul ciclu de 7 ani, ai fost într-atât criticat încât ai crezut că ești imperfect. Și astfel, în cel de-al treilea, între 14 și 21 de ani ai devenit în apărare de sine, cel care critică, experimentând astfel prin uitare de cine ești, starea de frecvență joasă a victimei.

Cine nu a fost criticat înainte de a critica? Cine nu a fost judecat înainte de a judeca? Oare nu din propria rană îl rănești pe celălalt?

Și întreb acum: ”Dărâmi sau construiești înăuntrul și înafara ta?” Afirm adesea că viața e dreaptă. Deasupra criticii sau judecății se așează regal dreptatea, integritatea. Atât de mult am fost loviți prin cuvinte încât le percepem și azi lovituri.

E timpul să luminăm cu blândeţe cuvântul prin iubirea care suntem. Dă-ți voie să fi blând cu tine, mai nimeni nu a fost. D

ăruiește-ți cuvinte înalte, eliberându-te de critică și înlocuind-o prin înțelegere, eliberându-te de judecată prin acceptare. Mai întâi înauntrul tău. Oferă-ți asta ție însuți, ca mai apoi să curgi înafara ta, din prea-plinul înțelegerii și acceptării tale.

Abia atunci vei simți că ești drept. Abia atunci perfecțiunea vieții îți va cuprinde percepția și realitatea, căci mai înainte de orice, îți va fi fost inundată ființa de perfecțiune.

Te binecuvântez! Tu ești perfecțiunea!